Despre fluturi și alți demoni

Despre fluturi și alți demoni

E despre fluturi în stomac. E despre ploaia asta caldă de emoții și despre imposibilitatea de a o perpetua ca o stare permanentă pe măsură ce o relație avansează. În fond, de ce să devină ceva permanent? Ar deveni ceva banal și ar muri.

Am ajuns la concluzia că fluturii nu dispar niciodată. Ei sunt mereu acolo, închiși în borcanul cu vise. Și din când în când mai eliberezi câte unul, lăsându-ți sufletul scăldat în fiori în drumul său dulce spre libertate, spre infinit, ca o validare periodică a deciziei luate demult de a-ți împărți viața cu cel de lângă tine. Ei nu dispar niciodată. Sunt doar bine dozați. Și ce rămâne după ce fluturii zboară este ceea ce contează.

Apoi mai este acea rezonare, chimie. Despre cum e posibil să comunici atât de bine și cu alte persoane, fără să existe implicații de natura romantică. E posibi așa ceva? Desigur, pot să confirm. Ce-ar însemna să te îndrăgostești de aproape toate persoanele de sex opus cu care interacționezi și rezonezi? Cred că am muri copleșiți de emoție, îngropați în mii și mii de fluturi …

Și totuși, câțiva fluturi rătăciți apar acolo atunci când se întâmplă să îți aliniezi perfect undele cerebrale cu ale altei persoane de sex opus – dezbătând anumite subiecte, răstălmăcind idei, împărtășind vise și metafizică, ca de la suflet la suflet. Dar sunt altfel de fluturi, dintr-o altă specie, care așteaptă cuminți să fie eliberați din borcănelul lor separat, și care, în drumul lor spre eliberare, nici măcar nu se întâlnesc cu ceilalți. Au fiecare calea lor bine marcată, pe traseul cu sens unic de traversare și înfioarare a sufletului. Și e atât de bine și de frumos! În fond, cam același tip de fluturi apar și când asculți melodia preferată, sau când vreun rând dintr-o carte e atât de bine scris de parca autorul ți-a găsit și îmbrăcat frumos cele mai ascunse gânduri nespuse vreodată nimănui.

Îmi place să mă gandesc la fluturii ăștia ca la mici generatoare de curent ale sufletului. Alergi mereu după ei fiindcă știi că doar așa îți poți ține sufletul în viață. Așa îl alimentezi. Așa simți că trăiești, nu doar exiști. E de fapt un joc de a prinde, a savura și de a elibera.

Tu câți fluturi ai prins azi?

Alte articole

Mulțumesc Sunt recunoscătoare în fiecare zi pentru tot ce am în viața mea. Însă acum când fila unui an nou așteaptă să fie întoarsă, sunt poate mai recunoscătoa...
Timpul prinde viață Timpul are sens numai captiv fiindÎn poze. Instantaneu al timpului,Clipa asta efemerăCaptivă într-o pozăCe pare o himeră....
Aripi Fă-mi din vise aripi, să-mi zboare peste gene, să mă transforme-n ploaie, să curg peste vreme.Să mă culegi fărâme de dor de regăsire, de-ntre...
Când dansez Am o inimă ce bate în ritm de dans.Am un suflet ce vibrează când dansează.Fiecare pas e libertate, fiecare notă e delir - Sufletul mi-e ...
(Re)descoperire de sine Tot timpul vrei să pari ceva ce nu ești. Construiești imperii pe o fundație în definitiv falsă. De ce toată lupta asta? De ce irosești atâta energie p...
Mai sus decât crezi Privește dincolo de constrângerile taleEle doar te limitează și sfidează.Ești mai bun de atât –Ești mai sus decât crezi. Știu...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.