Din nou copii

Din nou copii

Ideea de a visa la o lume extraordinară necesită un anumit nivel de entuziasm. Entuziasm pe care oamenii mari îl transformă în epuizare, în blazare. ”Am fost acolo, am făcut cutare. Cam atât.” Avem nevoie să ne conectăm din nou cu simțurile noastre, să trezim atenția minții din letargia obișnuinței și din filmul familiarității și să o redirecționăm în schimb către minunile existenței. Ca atunci când eram copii.

Atenția pură este o formă de rugăciune. Contemplarea începe cu iubirea, iubirea începe cu contemplarea. Așa era când eram copii. Acesta este ochiul de copil, mintea de copil. Cu toții ne naștem artiști, căutând extazul. Apoi banalitatea ne face să ne lepădăm ușor de aceste haine.

Ce sunt banalitatea și plictiseala altceva decât metode de apărare pe care mintea noastră le adoptă împotriva experienței, că să nu mai trăim acel sentiment continuu, aproape epuizant de uimire. Și e adevărat, ar fi uimitor să fim deschiși către tot ce ne înconjoară în orice moment.

Cu toate acestea, trebuie să ne străduim cumva să accesăm din nou aceste tărâmuri, pentru că sunt singurele tărâmuri care au putut să conducă vreodată către viziuni care au schimbat lumea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.