Frică de măreție

Frică de măreție

Ne e frică de propria măreție.

Ceea ce întrezărim în momentele noastre perfecte sunt indicii a ceea ce am putea deveni și parcă ne lipsește curajul de a ne da o șansă. Ne lipsește încrederea de a deveni ceea ce am putea deveni, și totuși, putem observa același tipar: oricine care a realizat vreodată ceva însemnat și-a depășit cu mult zona de confort, încât nu poți zice altceva decât ”Jos pălăria!”

Dar de ce nu le putem oare lua exemplul și să-l aplicăm în viața noastră? De ce nu realizăm că drumul către măreție implică renunțarea la vechile obiceiuri, la rutină.

Am văzut asta la mine, abordarea este una timidă, simt că am avut de-a face cu constrângerile unei conștiințe de sine excesive și a fricii și totuși în momentele mele perfecte am ieșit din carapace, am accesat ceva mai măreț decît mine, oricât de clișeu ar suna, iar cea mai măreață acțiune a ta se naște exact atunci când se întâmplă asta.

Vrei să fii surprins și apoi îți zici: ”Wow, poate că nu trebuie să-mi fie așa de frică tot timpul. Poate că totul va fi bine. Poate că hiper-vigilența mea nu îmi mai servește.”

Dacă am putea trăi fără frică …cred că am atinge miraculosul zi de zi.

One Reply to “Frică de măreție”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.