În căutarea fericirii

12 aprilie 2018Autocunoaștere, Reflectări Standard

„Evită să cauți fericirea. Caută să îți definești misiunea și să o îndeplinești”. – John Perry Barlow

De ce? Pentru că făcând lucruri care îți plac, care vin din inimă, fericirea va veni de la sine. Sau mai bine zis, înveți să o descoperi. Pentru că e în tine dintotdeauna. Dar ai pus tol felul de bariere în calea ei. Ai negat-o, ai subapreciat-o. Ai fost orb. Nu ai știut că zace în tine. Și tocmai de aia ti-ai propus să o cauți în altă parte, în exterior. Cum? Trăind visele altora. Lăsând ca alții să aleagă pentru tine. Născocind dorințe care nici măcar nu sunt ale tale, care aparțin altora, societății, convențiilor.

În momentul în care începi să te cauți pe tine, să te cunoști, să te descoperi, atunci începi să trăiești în concordanță cu adevăratele tale dorințe, vise, aspirații. Doar atunci poți să dai totul, pentru că îți trăiești pasiunea, misiunea, scopul. Trăiești în mod natural. Nimic forțat, doar aliniat.

Secretul e să îți pui creierul în slujba pasiunii tale, astfel încât atât concentrarea, cât și intenția (creierul) sunt combinate cu emoții / sentimente (inima) pentru a crea rezultate uimitoare. Rezultate care duc de fapt, ghici la ce? Da, ai ghicit – la fericire. La împlinire. Pentru că tot ce simți, gândești și faci sunt perfect aliniate.

Cum clasific eu fericirea

Pentru că sunt o ființă a contrastelor (și aici o să citez unul din artiștii în care mă regăsesc, Lana del Rey: ”Sunt complexă. Conțin multitudini.”), o să îți spun că, în cea mai mare parte, cred că fericirea vine din interior – cam 80%, să zicem. Pe de altă parte, cred că ea vine și din exterior, ca sumă a mai multor momente din viața ta – cam 20%. Și acum o să le iau pe rând.

Fericirea care vine din interior

Cred că în mod natural, fericirea există în fiecare din noi, numai că nu știm să o accesăm. Și mai cred că fericirea asta din interior este alimentată de anumite izvoare. Fiecare își știe cel mai bine care sunt acele izvoare. Eu o să le menționez acum pe cele identificate de poetul și eseistul American John Perry Barlow, care îi alimentau în mod natural fericirea, și care pot zice că mi le atribui și mie: sentimentul că ai o misiune de îndeplinit, ajutorul dat celor din jur, lucruririle mărunte și nu în ultimul rând, iubirea necondiționată.

Sentimentul că ai o misiune de îndeplinit

Fiecare avem o misiune de îndeplinit, o chemare, un scop. Și mergând pe drumul tău, urmându-ți visul, poți experimenta sentimentul ăsta dulce de împlinire. Când eziți, îmbrățișează confuzia și alege să-ți urmezi calea. Când ți-e fică, îmbrășișează-ți frica și alege să mergi în continuare către ceea ce dorești cu adevărat. O să-ți vină tot felul de gânduri care par de necontrolat. Nu asculta la tot ce gândești. Frici iraționale îți vor acapara ființa. Nu te supune acestor sentimente. Ai incredere in Dumnezeu și mergi înainte.

Ajutorul dat celor din jur

Prin ceea ce faci, prin misiunea ta, îi ajuți cumva pe cei din jur. Indiferent în ce domeniu ar fi. Iar sentimentul că poți fi de folos cuiva, și că prin simpla dăruire a sufletului tău poți contribui la starea de bine a celorlalți – asta înseamnă fericire. Cel puțin pentru mine. Dacă îmi spui că, citind fărâmele de suflet pe care le impart cu tine aici, începi să te descoperi, sau că ai realizat ceva care îți va schimba viața sau percepția în legătură cu un anumit lucru, sau că s-a produs acel click pe care îl așteptai – atunci eu sunt fericită.

Lucruririle mărunte

Oh, astea sunt preferatle mele. Pentru că sunt cel mai simplu de accesat. Trebuie doar să te deschizi, să devii cu adevărat disponibil pentru a le vedea, pentru a le percepe și experimenta. Este vorba despre deschiderea simțurilor pentru micile delicii ale vieții, cu textură granulară de bucurie spontană – apusurile de soare, o adiere cu aroma de flori de tei, ciripitul unei păsări, zâmbete anonime, dansul, schimbul de priviri cu persoana aia faină din tramvai pe care o vezi în drum spre servici, plimbările cu bicicleta, râsul molipsitor al unui prieten drag, căderea sacadată a frunzelor arămii, bomboanele Maltesers …Să mai zic? Te las pe tine să continui.

Iubirea necondiționată

Cred că la iubirea necondiționată e greu de ajuns. Când spui: „Te iubesc”, să fie „Te iubesc” și atât. Fără virgulă și „dar” sau „dacă”. Punct. Fără vreo așteptare, condiție, termen limită sau obligație. A spune asta și chiar a simți că doar asta vrei să spui, fără să însemne nimic altceva – te va face fericit.

Și încă ceva – spune-ți asta ție în primul rând. Atunci vei putea dărui infinit mai multă iubire altora decât crezi.

Ceea ce mă face cea mai fericită este atunci când mi se spune „Te iubesc” necondiționat – iar eu pur și simplu accept. Deprinderea de a accepta iubirea necondiționată nu e tocmai ușor de obținut. Este nevoie de exercițiu. Este nevoie de mine să mă iubesc atât de mult pe cât sunt iubită, ceea ce nu este ușor, pentru că îmi place să mă prefac că defectele și slăbiciunile mele sunt invizibile pentru toți, cu excepția mea.

Fericirea care vine din exterior

Fericirea venită din exterior reprezintă suma mai multor momente din viața ta. Atenție, momente, nu acțiuni. Cuvântul acțiune presupune un efort, un fel de chin, de obligație. Departe acest gând.  Momentele, pe de altă parte presupun lipsa efortului, mai degrabă niște lucruri care pur și simplu s-au întâmplat, a unor circumstanțe la care s-a ajuns făcând ceva în mod natural, necondiționat, din inimă și cu multă iubire. Și tocmai asta duce la sentimentul ăsta dulce de fericire. Hai sa-ți dau și un exemplu: iubitul tocmai ți-a trimis o poză cu două bilete la concertul artistului tău preferat la care ți-ai dorit atât de mult să mergi. Sau copilul tău a construit prima căsuță din lego fără ajutorul tău.

Și pentru că aici se vorbește de arta echilibrului, cred cu tărie că există un echilibru între fericirea interioară și cea exterioară. Cumva ceea ce găsești sau experimentezi în exterior îți hrănește de fapt fericirea din interior, care sălăsluiește acolo în interiorul tău sufletesc, ca o plăntuță care așteaptă să fie udată pentru a se dezvolta frumos, spre a-ți trezi și bucura apoi toate simțurile.

Cum rămâne cu fericirea altora?

O să îți povestesc despre o revelație pe care am avut-o de curând, revelație expusă foarte frumos și simplu și de Will Smith într-un filmuleț pe care l-am văzut zilele astea, validându-mi astfel această nouă convingere. Ești pregătit?

Nu poti face o persoană fericită. Poți să o faci să zâmbească, să râdă, să se simtă bine, dar nu o poți face fericită. Și viceversa.

Da, destul de greu de digerat. E o idee profundă care a venit ca un ciocan uriaș care mi-a spart în cioburi mici toate convingerile cu privire la asta.

Tu și persoana de lângă tine sunteți de fapt două persoane diferite. Fiecare merge pe drumul lui, dar ați ales să mergeți împreună, să vă împărtășiți experiențele, să vă ajutați să creșteți, să evoluați. Fericirea ta e responsabilitatea ta. Fericirea lui/ei e responsabilitatea lui/ei. Punct. Dacă cerșești fericire, nu o vei primi niciodată, pentru că nu are cum să ți-o dea nimeni. Și viceversa. E nedrept și nerealist și poate fi distructiv, pentru că pui în cârca celuilalt ceva ce e de fapt responsabilitatea ta.

***

Când înveți să iubești fără alte așteptări și, la rândul tău, accepți iubirea nezdruncinată de niciun dubiu, atunci ești fericit. Prin asta nu urmărești fericirea. Devii insăși fericirea.

 

 

Alte articole

Nu mai încerca să schimbi oamenii: 3 pași de urmat... ”Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” - Mahatma Gandhi Prin încercarea de a-i schimba pe ceilalți nu faci decât să-ți acumulezi frustrăr...
Mi-ești toamnă Mi-ești toamnă în culori de vise neaprinse. Sufletul mi-e plin de copaci goi, dezbrăcați de frunze și de culori. Dar gata să renască Cu și...
Doi Alegem iubirea pe care credem că o merităm. Creștem cu și prin celălalt - Aripi la pătrat. Cu el treci prin toate fricile, una câte una....
1 minut pe zi și obiectivul se va îndeplini! 🙂 După mine, ieșirea din zona de confort reprezintă cel mai mare obstacol pe care, îndrăznesc să zic, unanim, îl avem de înfruntat. Îți sună cunoscut? Î...
Întoarce-te la tine Privește pentru o clipă la tine, la apa aceasta adâncă și limpede. Lasă-te purtat de valurile line și observă-te. Uită-te la tine, la ființa asta m...
Din nou copii Ideea de a visa la o lume extraordinară necesită un anumit nivel de entuziasm. Entuziasm pe care oamenii mari îl transformă în epuizare, în blaz...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *