Pe drum

Pe drum

Eu: – Nimic nu trece până nu te învață ceea ce trebuie să știi.

Ella: – Aiurea! Tot ce trebuie să știu, știu deja. Ce nu știu, voi afla.

Eu: – Exact, vei afla, dacă accepți că trebuie să treci prin asta, ca să crești, ca să înveți, ca să evoluezi.

Ella (iritată): – Păi trec oricum prin asta, că n-am cum să sar peste! Dar nu va trece așa, când eu voi fi „mai matură și mai înțeleaptă”. Prostii!

Eu: – Nu ești de acord că toate experiențele te fac să îți depășești limitele, că toate bolile te fac să realizezi că trăiești în disonanță cu ce îți dorește sufletul și că e timpul să faci niște schimbări?

Ella (oftând): – Eh …ce-mi dorește sufletul! Ce-mi dorește sufletul poate e greșit și nu se cuvine să doresc așa ceva.

Eu: – Cine zice asta? Sau altfel spus, cine crezi tu că zice asta?

Ella: – Pai …poate că eu zic asta.

Eu: – Simplul fapt că îți doresti ceva ce contravine regulilor societății, sau ceva ce nu e unanim acceptat, nu înseamnă că e ceva greșit. Îl percepi tu ca fiind greșit, pentru că ți-au fost implantate de când ai venit pe lume tot felul de reguli, norme și principii pe care ți s-a zis că trebuie să le respecți. Dar ceea ce ei nu ți-au zis e că trebuie să te respecți pe tine în primul rând, să-ți respecți dorințele care sălășluiesc prăfuite într-un colț de suflet. Să îți asculți inima și intuiția. Ceea ce gândești să fie în acord cu ceea ce spui și ceea ce faci. Aruncă-ți măștile. Arată-ți frumusețea interioară. Arată cum ești tu cu adevarat, nu cum vor ei să arați. Și îți va fi mai bine.

Ella (suprimându-și lacrimile): Parcă ai fi vocea mea interioară pe care tot încerc să o omor. S-o omor pentru că n-o mai suport! Cum vrea ea sa îmi dea viața peste cap! Să îmi schimbe calea, să mă abată de la drum…

Eu: – Nu te abate de la drum, din contră, vrea să te ducă pe drumul cel bun pentru tine. Dar ca să ajungi acolo trebuie să mergi mai întâi pe drumul ăsta greșit, știi?

Ella (ridicându-și privirea din pământ și descrețindu-și fruntea): Deci, dacă acum deja merg pe cel greșit, înseamnă că mai am puțin și o să ajung pe cel bun, așa-i?

Eu: – Asta depinde numai de tine. De cât de mult te încăpățânezi să continui pe cel greșit. De cât de mult continui să-ți reprimi adevaratele dorințe ale sufletului.

Ella (cu privirea fixă, uitându-se în gol): Înțeleg. Acum înțeleg.

Se ridică, își haina pe umăr și dă să plece. Apoi se întoarce, ca și când a avut o revelație și spune:

Ella: -Cred că a început lucrul la celălat drum… de care ziceai. Ăla bun. Da, în curând se va și asfalta. O să te invit la tăiatul panglicii.

Eu (cu un zambet larg, plin de bunătate): Abia aștept. Îți multumesc.

Ella (zâmbind din inimă, cum n-a mai făcut demult): Nu, eu iți multumesc.

Ella plecă, cu pași timizi, lăsând în urmă un parfum proaspăt cu aromă de speranță.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.