Categorie: Reflectări

Gânduri de final, pentru început

Gânduri de final, pentru început

Ultima zi a anului este încărcată, de regulă, cu o multitudine de emoții. Goana din fiecare zi a anului nu pare să se domolească nici acum. Din contră, ziua pare și mai mică și pare că trebuie să te împarți în și mai multe bucățele.

Între căutat rețete rapide de aperitive de Revelion și scotocit în dulap după vreo rochie de ocazie, între căutat pe Youtube idei de coafuri simple și rapide, bineînțeles, și sunat pe unchiul ăla cu care nu ai mai vorbit de câțiva ani, găsește cateva momente pentru tine. Doar pentru tine. Pentru sufletul tău.

Citește mai departe
Timp

Timp

N-am timp să pierd timpul.

Eternitatea pare că se scurge într-un pahar cu praf de stele.

Timpul ticăie monoton în urechea mea dreaptă. Aud armate de secunde în urechea stângă, care se îndreaptă iminent spre pieire, transformându-se în viitor.

Mă îmbăt cu realitate în fiecare zi, doar pentru a putea gusta din dulcele remediu anti-mahmureală de a doua zi: visarea.

De ce stai, copile? Din tine evadează visele. Fugi și prinde-le, până nu mor. Nu le lăsa să piară, călcate în picioare de norme și convenții, demoni și frici.

Citește mai departe
În căutarea fericirii

În căutarea fericirii

„Evită să cauți fericirea. Caută să îți definești misiunea și să o îndeplinești”. – John Perry Barlow

De ce? Pentru că făcând lucruri care îți plac, care vin din inimă, fericirea va veni de la sine. Sau mai bine zis, înveți să o descoperi. Pentru că e în tine dintotdeauna. Dar ai pus tol felul de bariere în calea ei. Ai negat-o, ai subapreciat-o. Ai fost orb. Nu ai știut că zace în tine. Și tocmai de aia ti-ai propus să o cauți în altă parte, în exterior. Cum? Trăind visele altora. Lăsând ca alții să aleagă pentru tine. Născocind dorințe care nici măcar nu sunt ale tale, care aparțin altora, societății, convențiilor.

În momentul în care începi să te cauți pe tine, să te cunoști, să te descoperi, atunci începi să trăiești în concordanță cu adevăratele tale dorințe, vise, aspirații. Doar atunci poți să dai totul, pentru că îți trăiești pasiunea, misiunea, scopul. Trăiești în mod natural. Nimic forțat, doar aliniat. Citește mai departe

Iubir-magie

Iubir-magie

Iubirea nu trebuie să apară din circumstanțe îngrijorătoare sau să fie construită pe o fundație slabă.

Iubirea ar trebui să disipeze confuzia din mintea ta, nu să o alimenteze.

Iubirea ar trebui să-ți ridice greutatea de pe inimă, nu să o sporească, adăugând o nouă dramă pe ordinea de zi.

Iubirea ar trebui să fie o dulce alternativă într-o lume amară.

Iubirea ar trebui să fie un refugiu și nu o închisoare.

Citește mai departe
Fă ceea ce ești menit să faci

Fă ceea ce ești menit să faci

Nu renunța la încercarea de a găsi un echilibru în viața ta. Ține-te de priorități. Amintește-ți ce este mai important pentru tine. Fă tot ce poți pentru a te asigura că te poți concentra pe aceste priorități, în loc să te lași condus de așteptările altora.

Este ușor să te lași absorbit de așteptările celorlalți. Pentru a ști ce trebuie să faci, uneori trebuie să te îndepărtezi de ceilalți. Trebuie să știi câteodată cum să fii singur pentru a ști cum să fii în preajma celorlalți.

Citește mai departe
Perspective

Perspective

***

– Cred că e mai puțin despre iubire, ci mai degrabă despre devenire, evoluție, vindecare.

– Așa zici?

– E vorba despre un soi de transformare a stării de infatuare de la început în ceva …

– Banal. În ceva banal.

– La prima vedere da. În ceva care servește unui scop măreț, acela de a deveni noi ceea ce avem nevoie, dar nu transformându-l pe celălalt în oglinda ta. Nu așa lucrezi la tine.

Citește mai departe
Pe drum

Pe drum

Eu: – Nimic nu trece până nu te învață ceea ce trebuie să știi.

Ella: – Aiurea! Tot ce trebuie să știu, știu deja. Ce nu știu, voi afla.

Eu: – Exact, vei afla, dacă accepți că trebuie să treci prin asta, ca să crești, ca să înveți, ca să evoluezi.

Ella (iritată): – Păi trec oricum prin asta, că n-am cum să sar peste! Dar nu va trece așa, când eu voi fi „mai matură și mai înțeleaptă”. Prostii!

Eu: – Nu ești de acord că toate experiențele te fac să îți depășești limitele, că toate bolile te fac să realizezi că trăiești în disonanță cu ce îți dorește sufletul și că e timpul să faci niște schimbări?

Citește mai departe

Doar atunci când te pierzi, te regăsești

Doar atunci când te pierzi, te regăsești

Vrei tot timpul să afli răpunsuri. Vrei să afli adevărul suprem. Dar gândește-te puțin, nu ești oare mai fericit atunci când cauți adevărul? Nu este oare vorba despre dependența de întrebarea însăși? Odată ce ai găsit răspunsul, riști să se încheie totul.

Vrei să te regăsești, să fii găsit – dar nu este oare mai plăcut să te pierzi? Nu ești tu oare călător în ultimă instanță? Nu călătorești, nu cauți?

Citește mai departe
Mulțumesc

Mulțumesc

Sunt recunoscătoare în fiecare zi pentru tot ce am în viața mea. Însă acum când fila unui an nou așteaptă să fie întoarsă, sunt poate mai recunoscătoare ca niciodată și simt nevoia să înnobilez cumva toate lucrurile frumoase pe care le-am trăit anul acesta, dându-le o formă scrisă. Îmi doresc să te inspire și pe tine și să îți mângâie sufletul, așa cum m-au atins și pe mine.

Citește mai departe
Despre fluturi și alți demoni

Despre fluturi și alți demoni

E despre fluturi în stomac. E despre ploaia asta caldă de emoții și despre imposibilitatea de a o perpetua ca o stare permanentă pe măsură ce o relație avansează. În fond, de ce să devină ceva permanent? Ar deveni ceva banal și ar muri.

Am ajuns la concluzia că fluturii nu dispar niciodată. Ei sunt mereu acolo, închiși în borcanul cu vise. Și din când în când mai eliberezi câte unul, lăsându-ți sufletul scăldat în fiori în drumul său dulce spre libertate, spre infinit, ca o validare periodică a deciziei luate demult de a-ți împărți viața cu cel de lângă tine. Ei nu dispar niciodată. Sunt doar bine dozați. Și ce rămâne după ce fluturii zboară este ceea ce contează.

Citește mai departe
Totul se întâmplă cu un motiv

Totul se întâmplă cu un motiv

Uneori oamenii apar în viața ta și stii pe loc că așa a fost menit să fie. Să servească unui scop, să te învețe o lecție sau să te ajute să realizezi cine ești sau cine vrei să devii.

Nu știi niciodată cine ar putea să fie acești oameni: un vecin, un profesor, un prieten, un iubit – dar când îl privești în ochi, știi de la bun început că o să-ți influențeze viața într-un mod profund.

Citește mai departe
Din nou copii

Din nou copii

Ideea de a visa la o lume extraordinară necesită un anumit nivel de entuziasm. Entuziasm pe care oamenii mari îl transformă în epuizare, în blazare. ”Am fost acolo, am făcut cutare. Cam atât.” Avem nevoie să ne conectăm din nou cu simțurile noastre, să trezim atenția minții din letargia obișnuinței și din filmul familiarității și să o redirecționăm în schimb către minunile existenței. Ca atunci când eram copii.
Citește mai departe

Frică de măreție

Frică de măreție

Ne e frică de propria măreție.

Ceea ce întrezărim în momentele noastre perfecte sunt indicii a ceea ce am putea deveni și parcă ne lipsește curajul de a ne da o șansă. Ne lipsește încrederea de a deveni ceea ce am putea deveni, și totuși, putem observa același tipar: oricine care a realizat vreodată ceva însemnat și-a depășit cu mult zona de confort, încât nu poți zice altceva decât ”Jos pălăria!”

Citește mai departe