Timp

9 mai 2018Reflectări, Standard

N-am timp să pierd timpul.

Eternitatea pare că se scurge într-un pahar cu praf de stele.

Timpul ticăie monoton în urechea mea dreaptă. Aud armate de secunde în urechea stângă, care se îndreaptă iminent spre pieire, transformându-se în viitor.

Mă îmbăt cu realitate în fiecare zi, doar pentru a putea gusta din dulcele remediu anti-mahmureală de a doua zi: visarea.

De ce stai, copile? Din tine evadează visele. Fugi și prinde-le, până nu mor. Nu le lăsa să piară, călcate în picioare de norme și convenții, demoni și frici.

Fugi, dacă poți. Mergi, dacă nu. Numai nu sta.

N-ai timp să pierzi timpul.

Alte articole

Autovindecarea este posibilă – trebuie doar ... Ce faci când ți se spune că suferi de o boală autoimună și că bolile autoimune nu se vindecă niciodată? Refuzi categoric să crezi așa ceva și te îmbar...
Frică de măreție Ne e frică de propria măreție. Ceea ce întrezărim în momentele noastre perfecte sunt indicii a ceea ce am putea deveni și parcă ne lipsește curajul...
În căutarea fericirii „Evită să cauți fericirea. Caută să îți definești misiunea și să o îndeplinești”. - John Perry Barlow De ce? Pentru că făcând lucruri care îți pl...
Totul se întâmplă cu un motiv Uneori oamenii apar în viața ta și stii pe loc că așa a fost menit să fie. Să servească unui scop, să te învețe o lecție sau să te ajute să realizezi ...
Curcubeu Undeva deasupra norilor îmi prefac sufletul în stropi de ploaie caldă.   Cu tunet îmi alung grijile. Cu fulger străpung lanțurile con...
Pe drum Eu: - Nimic nu trece până nu te învață ceea ce trebuie să știi. Ella: - Aiurea! Tot ce trebuie să știu, știu deja. Ce nu știu, voi afla. Eu: - Exact...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *